vineri, 1 noiembrie 2013

La sfarsitul zilei…vrei sa te relaxezi

Dupa o zi lunga si obositoare tanjesti dupa momentul in care poti sa lasi toate grijile deoparte si sa te relaxezi in patul tau, de acasa. Fie ca vei sta in fata televizorului, vei citi sau pur si simplu te vei odihni, patul este elementul principal din dormitor.

De aceea, importanta pe care i-o acorzi in procesul de intretinere nu trebuie sa fie mai mica decat cea pe care i-ai acordat-o atunci cand l-ai achizitionat.

Pentru ca tu sa te bucuri mai mult de patul si salteaua ta, dar si pentru confortul si sanatatea ta, exista cateva reguli de baza pe care trebuie sa le respecti cand vine vorba de intretinere si igiena, mai ales ca un sfert din viata il petrecem in pat – spun statisticile. Fie ca este vorba de un pat din piele, un pat din stofa sau unul tapitat regulile sunt cam aceleasi:

Husele – cumpara huse pentru salteaua ta. Este un lucru esential pentru protectia indelungata a saltelei dar mai ales pentru sanatatea ta. Acestea vor preveni ca factorii alergeni din saltele sa devina respirabili si tu vei fi scutit de o posibila alergie sau alte boli ale aparatului respirator.
Aerisirea saltelei, a camerei si a lenejeriei -  in momentul in care iti achizitionezi salteaua scapa de orice protectie din plastic ar avea aceasta si las-o sa se aeriseasca putin. Deasemenea in fiecare zi aeriseste camera si dimineata inainate sa iti faci patul lasa-l sa se aeriseasca macar 15 minute mimim, iar intre schimbarea lenjeriilor minim 30 de minute.
Aspira regulat – aspira camera regulat pentru a scapa de praf si mai ales sub pat si in jurul patului pentru a indeparta praful si pielea moarta cazuta in timpul somnului.
Curata usor – in cazul in care ai patat salteaua curat-o cu atentie, cu un detergent usor, fara prea multa apa.
Schimba-ti salteaua/patul – daca deja au trecut 10 ani de cand ai salteaua/patul ar cam fi cazul sa te gandesti la o noua achizitie, pentru ca dupa aceasta perioada gradul de uzura devine deja foarte accentuat.

marți, 15 octombrie 2013

Manichiura de toamna

A venit toamna si vrei sa faci o schimbare in ceea ce priveste manichiura ta? 
Nu stii ce  culori sa alegi si nici ce forma ți se potriveste cel mai bine? Ei bine, toamna asta, regine sunt unghiile migdala sau cele ovale. Se potrivesc cu orice fel de degete si se muleaza pe  toate starile de spirit.
Unghiile nude cu un french semi-luna la baza sunt vedetele tuturor podiumurilor de moda, sezonul toamna-iarna, 2013-2014. Incearca o manichiura french neagra si vei atrage toate privirile, indiferent de eveniment. Este o optiune exotica, insa in continuare clasica.

Nuantele sangerii, ametist, albastru inchis, verde smarald, kaki sunt doar cateva dintre nuantele pe care manichiuristii profesionisti pe recomanda femeilor cu unghiile mai lungi, intr-o forma ovala sau migdalata.
Daca acest tip de unghii - lungi, inchise şi rotunjite la - sunt elemente prea femme fatale şi avant-garde pentru tine, incearca sa le invalui intr-un strat de lac de unghii transparent, matifiant. Astfel, vei obtine un look mai uşor de purtat şi mai feminin.

Poți opta si pentru  o nuanta mata de gri carbune pentru a inlocui banalul lac de unghii negru. Look-ul este mai putin şocant şi confera o doza de mister.

Daca nu poți renunța la unghiile tale patrate, intarite de gelurile UV atat de mult folosite, opteaza pentru o unghie mai scurta, colorata in oje inchise. Aramiul sau auriul ofera o nota eleganta mainilor tale.

vineri, 9 august 2013

Religie si razboi

De cateva saptamani asteptam din zi in zi sa se prabuseasca Germania. Sunt lupte salbatice in Berlin. Hitler a izbutit macar atat, sa reactualizeze destinul nibelungilor si, in ordinea mitologica, sa realizeze Ragnarök, catastrofa finala. Inca din 1934 ma intrebam cum poate o miscare politica revolutionara sa asimileze o mitologie pesimista care se termina cu necesitate in apocalipsa. Mitologia germanica pe care Hitler a incercat s-o reinvie presupune lupta finala dintre "eroi" si "monstri" care se incheie printr-o definitiva infrangere a eroilor. Cum poti cere unei natiuni sa te urmeze, asigurand-o ca, in masura in care iti intelege misiunea, ajunge la dezastru? Paradoxul acesta m-a obsedat 11 ani si, de cate ori am discutat problema hitlerismului, l-am spus ultima oara la Paris, in noiembrie 1943, lui Cocteau.

Ceea ce trebuie repetat tuturor amatorilor de mari experiente religioase este ca atat Avraam cat si Iov, dupa ce au trecut prin teribilele lor probe care definesc pt noi crestinii cele mai precise raporturi pe care omul le-a putut avea cu Dumnezeu pana la venirea Mantuitorului, atat Avraam cat si Iov s-au intors in lumea lor concreta, si-au reluat viata lor familiala de indestulari trupesti si mangaieri spirituale. Nu au renuntat la nimic, nu au abandonat nimic din tot ceea ce era aici pe pamant, desi atinsesera limita extrema a disperarii si a credintei. Mai suntem in stare noi modernii sa-i imitam? ne mai putem reintoarce in concretul istoric dupa ce am gustat din absolut? Evident ca nu, si asta mi se pare o decadere din demnitatea primordiala. "Mistica" este o inventie tardiva, a oamenilor care nu mai erau capabili sa suporte carnea alaturi de Dumnezeu, constransi sa aleaga. Privind cat de frumoasa e noaptea de la fereastra mea, m-am impacat deodata cu razboiul, cu catastrofa, cu finalul Europei pe care o cunosteam si o iubeam eu. Distrugerile razboiului au un sens, implinesc un rol in echilibrul universal. Razboiul, ca si moartea in conditia individuala corespunde celuilalt act cosmic, pe care omul il ignora sau de care se teme, regresiunea in amorful primordial, in care toate se pierd unele in altele, se topesc in unitate. Razboiul implineste acelasi rol pe alt nivel, desigur, ca si orgia. Cred ca ma numar printre putinii moderni care inteleg valoarea si necesitatea orgiei. Razboiul ii seamana, seamana unei scufundari periodice in Ape, unei Atlantide, unei mahapralaya, refacearea unitatii primitive, a haosului. De aceea zeitele orientale ale fecunditatii erau totodata si zeite ale mortii, indeosebi ale razboiului.

joi, 4 iulie 2013

Ganduri pe canicula

Aceasta canicula teribila ma incita sa citesc numai porcarii naziste dezgustatoare si sa ascult Coil. Tocmai am terminat Jurnalul Portughez (1941-1945) al lui Mircea Eliade, din care mi-am scos o tona de citate absolut scandaloase. Iata cateva. Din nou ma domina sentimentul zadarniciei oricarui efort. Adevarul este ca nu are absolut niciun rost sa incerc o realizare a mea in cultura. Stiu prea bine ca traiesc sfarsitul unui ciclu istoric si ca nu ma voi putea incadra in haosul paradiziac care va urma. De altfel nici nu mi s-ar ingadui. Lumea noua anglo-sovietica nu va accepta in sanul ei oameni ca mine. Buletinul stirilor interne de asta-seara pe care-l ascult la Radio Romania anunta noi epurari, si profesori si culturali care au militat pentru fascism, hitlerism, idei de dreapta etc. Sper ca ma numar si eu printre ei. Daca as fi fost in tara as fi fost arestat. Si cat regret ca n-am fost! Pe de o parte, pt ca as fi putut spera o moarte mai apropiata, si poate in chinuri, ceea ce m-ar fi apropiat de Nina. Pe de alta parte pt ca o asemenea arestare si eventual asasinat mi-ar fi incheiat biografia de scriitor roman intr-un chip glorios.

Am vazut fotografiile din piata Loreto din Milano. Profilul lui Mussolini langa cel al amantei cu care a fost impuscat. Si apoi l-am vazut pe duce spanzurat de picioare. Ultima farama de stima pentru poporul italian a disparut. Neam de slugi, de tradatori si de pesti. Au defilat pe langa cadavrul lui Mussolini 5000 de muncitori din Milano si fiecare dintre ei si-a marturisit sentimentele antifasciste lovind cu piciorul in curul ducelui. Evident, au avut acest curaj pt ca loveau un cadavru. Ce-au facut muncitorii antifascisti din Milano timp de peste 20 de ani? Cate comploturi, cate insurectii?


La Deposito de Sementales ni se arata cai. Primul infatisat e un armasar de reproducere, monstruos dar teribil. Intr-adevar, sexul nu e niciodata frumos. Nu are gratie, nu are nicio alta calitate in afara de cea a reproducerii potentate monstruos. Sunt sigur ca majoritatea cailor arabi si arabo-hispanici care ni se arata superbi, nervosi, orgoliosi, sunt impotenti, sau aproape. Gandul ca forta sexuala pe care o simt tulburandu-ma inca din adolescenta ar putea fi marele obstacol intre mine si spiritul pur, ar fi piaza rea a geniului meu ma deprima. Ce as fi putut crea daca as fi fost mai putin robit carnii!

Nu ma pot gandi decat la Isus asezat pe vine si evacuand. Si, in clipa aceea, stiu ca El este Dumnezeu. Nu-l vad ca pe un rabbi, nu-l vad ca pe un om, oricat ar fi fost de desavarsit, ci urinand langa un gard sau stergandu-se de sudoare. E blasfemie? Nu pot crede. Dumnezeu poate face orice, fara sa-i pese de nimic, caci nu e legat de nimic. Daca n-ar fi asa, crestinismul n-ar avea sens in lume, caci viziunile cosmologice precedente ii sunt superioare teoretic. Crestinismul implineste pana la istovire paradoxul care a obsedat omul inca din preistorie, al concidentei Totului cu un fragment. Deci Dumnezeu umbla printre oameni ca om si suferea aceleasi umilinte, nu morale, nu sociale, ci fiziologice. Daca lucrul acesta e adevarat, totul e posibil.